(.)

teribilismu’i calea

va expuneti cu nonsalanta sentimentele, deopotriva fericirea si suferinta, va faceti publice starile, intimitatea voastra devine a tuturor, va transformati in suflete-afis.

ii lasati pe ceilalti sa va cerceteze strafundurile, sau, mai rau, i le oferiti pe tava, va dezbracati de orice mandrie si respect de sine si va oferiti, nelasandu-va nimic al vostru.

de unde pana unde nevoia asta de a impartasi, de a fi compatimit sau, dimpotriva, invidiat pentru ce esti tu? unde ne e suficienta de sine?

ingrijindu-te de vietile celorlati, viata ta n-o sa fie mai putin nenorocita.