(.)

traim intr-o lume in care justificarile au devenit obligatorii. orice “nu” este urmat de un “pentru ca”(sau mai multi),  si-un zambet incurcat.  complezenta pare c-a devenit o moda.

de unde pana unde trebuie sa ne justificam gesturile, si ales refuzul, in fata celorlati?  daca refuzam ceva, inseamna ca avem si motive sa facem asta, motive care nu trebuie expuse cu necesitate.

in fata unei alegeri, variantele de raspuns sunt “da”  sau “nu”. (pentru unii “nu,pentru ca…si…scuze… poate…. sau…”)

justificarile sunt dovada de slabiciune.NU de bun-simt.