(.)

Intai actionez, apoi gandesc - sunt extravertita.

Uit unde imi las cheile. “In capatul coridorului, dupa chestia aia rotunda, la dreapta, sau ma rog, stanga” - sunt intuitiva.

Imi exteriorizez sentimentele - sunt afectiva.

Sunt flexibila - tipul perceptiv.

eIAP

si………….?

alta acu. se pare ca donsoarele frivole, c-o moralitate de calitate indoielnica si spatiu cerebral asemenea unui sac rupt  sunt tare prolifice lately. nu stiu de ma mai loveste frustrarea din cand in cand, ca’s constienta ca o exterminare`n masa nu e posibila. ok, pe mine  nu ma ia nimeni in seama, da’cred ca ideea-i buna si trebuie valorificata.

traim intr-o lume in care justificarile au devenit obligatorii. orice “nu” este urmat de un “pentru ca”(sau mai multi),  si-un zambet incurcat.  complezenta pare c-a devenit o moda.

de unde pana unde trebuie sa ne justificam gesturile, si ales refuzul, in fata celorlati?  daca refuzam ceva, inseamna ca avem si motive sa facem asta, motive care nu trebuie expuse cu necesitate.

in fata unei alegeri, variantele de raspuns sunt “da”  sau “nu”. (pentru unii “nu,pentru ca…si…scuze… poate…. sau…”)

justificarile sunt dovada de slabiciune.NU de bun-simt.

o constanta.  in lungime si`n latime. o constanta pe parcurscul vietii, si aceeasi constanta in toate aspectele vietii cotidiene.

aceasta ar fi intr-adevar o minune. minunile nu dureaza putin. acelea’s doar intamplari fericite.

teribilismu’i calea

va expuneti cu nonsalanta sentimentele, deopotriva fericirea si suferinta, va faceti publice starile, intimitatea voastra devine a tuturor, va transformati in suflete-afis.

ii lasati pe ceilalti sa va cerceteze strafundurile, sau, mai rau, i le oferiti pe tava, va dezbracati de orice mandrie si respect de sine si va oferiti, nelasandu-va nimic al vostru.

de unde pana unde nevoia asta de a impartasi, de a fi compatimit sau, dimpotriva, invidiat pentru ce esti tu? unde ne e suficienta de sine?

ingrijindu-te de vietile celorlati, viata ta n-o sa fie mai putin nenorocita.

bleu est plus joli que rouge et blanc

lumina ar trebui sa iti placa si tie, mai ales luminitele … ele pot fi colorate in rosu, albastru, galben si in orice alta culoare mai mult sau mai putin fidel reprezentata…. bine…numere in culori, culori in cuvinte, sunete colorate sau culori ce suna, muzica lor nu seamana cu nimic din tot cea ce stim deja. multi o aud dar putini stiu sa o cante. verdele transparent trece prin tine si tu treci prin el, prin el, da prin el toate sunt mai reci si dispar trairile, ar fi cel mai inexpresiv instantaneu si poate ar fi apreciat pentru asta, poate iti ofera uneori exact cea ce tu iti doresti, poate e chiar ea,el, ele sau ei. eu nu stiu ce iti doresti…si totusi stii de ce iti plac luminitele? mimeaza jocul culorilor…incearca sa le dea viata ca sa te distraga pe tine si sa te pacaleasca sa iti ofere iluzii intr-un mod superb, atat de fin…luminitele in lume…ai sa dai de ele.

iubeste-mi culoarea mico

tic tac tic tac … asa s-a stabilit ca “face timpul” … tic tac tic tac mac mac … rata in timp

sarcasmul si ironia dezvoltata sporesc procesul de detasare a individului. in caz ca este mentinut un tipar in expunerea celor doua elemente, o data cu trecerea timpului se contureaza personalitati multiple, la fel, efect cu mare impact asupra procesului de dedublare. nu este de neglijat faptul ca, implicit capacitatea individului de a isi pozitiona gandurile,trairile si actiunile printr-o prisma mult mai obiectiva creste considerabil.

ptr revizie

o sa fie mai bine…totul incepe cu un fututi …ihm ihm…fututi orice lucru ce iti trece prin cap…ah…asta nu e o atitudine naspa…poate tu esti naspa…dar las-o in pace…despre urat sa se caute uratul in frumos! asta e ordin…e prea usor invers…